تَبَّتۡ يَدَآ أَبِي لَهَبٖ وَتَبَّ ﴿١﴾
Să-i piară mâinile lui Abu-Lahab şi el însuşi să piară!
بِسۡمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحۡمَٰنِ ٱلرَّحِيمِ
تَبَّتۡ يَدَآ أَبِي لَهَبٖ وَتَبَّ ﴿١﴾
Să-i piară mâinile lui Abu-Lahab şi el însuşi să piară!
مَآ أَغۡنَىٰ عَنۡهُ مَالُهُۥ وَمَا كَسَبَ ﴿٢﴾
Să nu-i priască averea-i şi ceea ce a agonisit!
سَيَصۡلَىٰ نَارٗا ذَاتَ لَهَبٖ ﴿٣﴾
Într-un foc cu vâlvătaie fi-va aruncat
وَٱمۡرَأَتُهُۥ حَمَّالَةَ ٱلۡحَطَبِ ﴿٤﴾
dimpreună cu femeia sa, cărătoarea de vreascuri,
فِي جِيدِهَا حَبۡلٞ مِّن مَّسَدِۭ ﴿٥﴾
cu o frânghie din sfoară de curmal legată de gât.