وَأَنَّا مِنَّا ٱلۡمُسۡلِمُونَ وَمِنَّا ٱلۡقَٰسِطُونَۖ فَمَنۡ أَسۡلَمَ فَأُوْلَـٰٓئِكَ تَحَرَّوۡاْ رَشَدٗا ﴿١٤﴾
Şi printre noi sunt supuşi, şi printre noi sunt răzvrătiţi. Cei care s-au supus au ales Calea cea bună,
710 Verset · Subiecte · ro
وَأَنَّا مِنَّا ٱلۡمُسۡلِمُونَ وَمِنَّا ٱلۡقَٰسِطُونَۖ فَمَنۡ أَسۡلَمَ فَأُوْلَـٰٓئِكَ تَحَرَّوۡاْ رَشَدٗا ﴿١٤﴾
Şi printre noi sunt supuşi, şi printre noi sunt răzvrătiţi. Cei care s-au supus au ales Calea cea bună,
وَأَمَّا ٱلۡقَٰسِطُونَ فَكَانُواْ لِجَهَنَّمَ حَطَبٗا ﴿١٥﴾
iar cei răzvrătiţi vor fi Gheenei vreascuri.
وَأَلَّوِ ٱسۡتَقَٰمُواْ عَلَى ٱلطَّرِيقَةِ لَأَسۡقَيۡنَٰهُم مَّآءً غَدَقٗا ﴿١٦﴾
Dacă merg drept, le vom da să bea apă din belşug
لِّنَفۡتِنَهُمۡ فِيهِۚ وَمَن يُعۡرِضۡ عَن ذِكۡرِ رَبِّهِۦ يَسۡلُكۡهُ عَذَابٗا صَعَدٗا ﴿١٧﴾
pentru a-i pune la încercare. Dumnezeu va mâna la o osândă din ce în ce mai mare pe cei care se împotrivesc amintirii Domnului lor.
فَإِذَا نُقِرَ فِي ٱلنَّاقُورِ ﴿٨﴾
Când se va suna din trâmbiţă,
فَذَٰلِكَ يَوۡمَئِذٖ يَوۡمٌ عَسِيرٌ ﴿٩﴾
acea zi va fi o zi grea,
عَلَى ٱلۡكَٰفِرِينَ غَيۡرُ يَسِيرٖ ﴿١٠﴾
pentru tăgăduitori nu va fi uşoară.
ذَرۡنِي وَمَنۡ خَلَقۡتُ وَحِيدٗا ﴿١١﴾
Lasă-mă cu cel pe care singur l-am creat!
وَجَعَلۡتُ لَهُۥ مَالٗا مَّمۡدُودٗا ﴿١٢﴾
O avere întinsă i-am dat
وَبَنِينَ شُهُودٗا ﴿١٣﴾
şi fiii care să-i fie martori.
وَمَهَّدتُّ لَهُۥ تَمۡهِيدٗا ﴿١٤﴾
Şi i-am făcut orice înlesnire,
ثُمَّ يَطۡمَعُ أَنۡ أَزِيدَ ﴿١٥﴾
însă el se lăcomeşte să-i dau mai mult!
كَلَّآۖ إِنَّهُۥ كَانَ لِأٓيَٰتِنَا عَنِيدٗا ﴿١٦﴾
Ba nu! El s-a încăpăţânat înaintea semnelor Noastre,
سَأُرۡهِقُهُۥ صَعُودًا ﴿١٧﴾
însă Eu îl voi sili la greu urcuş!
سَأُصۡلِيهِ سَقَرَ ﴿٢٦﴾
Îl voi azvârli în Focul mistuitor!
وَمَآ أَدۡرَىٰكَ مَا سَقَرُ ﴿٢٧﴾
Cum vei şti tu oare ce este Focul mistuitor?
لَا تُبۡقِي وَلَا تَذَرُ ﴿٢٨﴾
El nu cruţă şi nu lasă,
لَوَّاحَةٞ لِّلۡبَشَرِ ﴿٢٩﴾
el este cel care îi înegreşte pe oameni,
عَلَيۡهَا تِسۡعَةَ عَشَرَ ﴿٣٠﴾
iar asupra lui sunt nouăsprezece (păzitori).
وَمَا جَعَلۡنَآ أَصۡحَٰبَ ٱلنَّارِ إِلَّا مَلَـٰٓئِكَةٗۖ وَمَا جَعَلۡنَا عِدَّتَهُمۡ إِلَّا فِتۡنَةٗ لِّلَّذِينَ كَفَرُواْ لِيَسۡتَيۡقِنَ ٱلَّذِينَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَٰبَ وَيَزۡدَادَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓاْ إِيمَٰنٗا وَلَا يَرۡتَابَ ٱلَّذِينَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَٰبَ وَٱلۡمُؤۡمِنُونَ وَلِيَقُولَ ٱلَّذِينَ فِي قُلُوبِهِم مَّرَضٞ وَٱلۡكَٰفِرُونَ مَاذَآ أَرَادَ ٱللَّهُ بِهَٰذَا مَثَلٗاۚ كَذَٰلِكَ يُضِلُّ ٱللَّهُ مَن يَشَآءُ وَيَهۡدِي مَن يَشَآءُۚ وَمَا يَعۡلَمُ جُنُودَ رَبِّكَ إِلَّا هُوَۚ وَمَا هِيَ إِلَّا ذِكۡرَىٰ لِلۡبَشَرِ ﴿٣١﴾
Am pus păzitori ai Focului numai îngeri şi n-am făcut din numărul lor decât o încercare pentru cei care au tăgăduit, pentru ca cei care au primit Cartea să se convingă, pentru ca cei care cred să crească în credinţă, pentru ca cei care au primit Cartea şi cei credincioşi să nu se mai îndoiască, pentru ca cei care au boala în inimă şi tăgăduitorii să spună: “Ce voieşte Dumnezeu cu aceasta ca pildă?” Astfel, Dumnezeu rătăceşte pe cine voieşte şi călăuzeşte pe cine voieşte. Şi nimeni afară de El nu cunoaşte oştirile Domnului tău. Aceasta nu este decât o amintire pentru oameni!
كَلَّا وَٱلۡقَمَرِ ﴿٣٢﴾
Ba nu!... Pe lună!
وَٱلَّيۡلِ إِذۡ أَدۡبَرَ ﴿٣٣﴾
Pe noapte când se risipeşte!
وَٱلصُّبۡحِ إِذَآ أَسۡفَرَ ﴿٣٤﴾
Pe dimineaţă când mijeşte!
إِنَّهَا لَإِحۡدَى ٱلۡكُبَرِ ﴿٣٥﴾
Acela este unul dintre cele mai mari.
نَذِيرٗا لِّلۡبَشَرِ ﴿٣٦﴾
Aceasta este o predică oamenilor,
لِمَن شَآءَ مِنكُمۡ أَن يَتَقَدَّمَ أَوۡ يَتَأَخَّرَ ﴿٣٧﴾
celor dintre voi care vor să iasă înainte ori care vor să rămână în urmă.
كُلُّ نَفۡسِۭ بِمَا كَسَبَتۡ رَهِينَةٌ ﴿٣٨﴾
Fiece suflet pentru ceea ce a agonisit este chezaş,
إِلَّآ أَصۡحَٰبَ ٱلۡيَمِينِ ﴿٣٩﴾
afară de cei de-a dreapta.
فِي جَنَّـٰتٖ يَتَسَآءَلُونَ ﴿٤٠﴾
Aceştia în Grădini se vor întreba
عَنِ ٱلۡمُجۡرِمِينَ ﴿٤١﴾
despre nelegiuiţi:
مَا سَلَكَكُمۡ فِي سَقَرَ ﴿٤٢﴾
“Cine v-a mânat în Focul mistuitor?”
قَالُواْ لَمۡ نَكُ مِنَ ٱلۡمُصَلِّينَ ﴿٤٣﴾
Ei vor răspunde: “Noi nu am fost dintre cei rugători,
وَلَمۡ نَكُ نُطۡعِمُ ٱلۡمِسۡكِينَ ﴿٤٤﴾
nu am fost printre cei care au ospătat sărmanul,
وَكُنَّا نَخُوضُ مَعَ ٱلۡخَآئِضِينَ ﴿٤٥﴾
ci la palavre am stat cu palavragii.
وَكُنَّا نُكَذِّبُ بِيَوۡمِ ٱلدِّينِ ﴿٤٦﴾
Noi am socotit Ziua Judecăţii o minciună
حَتَّىٰٓ أَتَىٰنَا ٱلۡيَقِينُ ﴿٤٧﴾
până când ne-a venit adeverirea.”
فَمَا تَنفَعُهُمۡ شَفَٰعَةُ ٱلشَّـٰفِعِينَ ﴿٤٨﴾
Atunci mijlocirea celor mijlocitori nu le va fi de folos.
فَمَا لَهُمۡ عَنِ ٱلتَّذۡكِرَةِ مُعۡرِضِينَ ﴿٤٩﴾
La ce le-a folosit dacă s-au împotrivit Amintirii,
كَأَنَّهُمۡ حُمُرٞ مُّسۡتَنفِرَةٞ ﴿٥٠﴾
ca nişte măgari care o iau razna
فَرَّتۡ مِن قَسۡوَرَةِۭ ﴿٥١﴾
fugind din faţa leului?
بَلۡ يُرِيدُ كُلُّ ٱمۡرِيٕٖ مِّنۡهُمۡ أَن يُؤۡتَىٰ صُحُفٗا مُّنَشَّرَةٗ ﴿٥٢﴾
Ba, fiecare dintre ei ar vrea să i se aducă suluri desfăşurate!
كَلَّاۖ بَل لَّا يَخَافُونَ ٱلۡأٓخِرَةَ ﴿٥٣﴾
Ba nu, căci ei nu se tem de Viaţa de Apoi!
كَلَّآ إِنَّهُۥ تَذۡكِرَةٞ ﴿٥٤﴾
Ba nu, căci aceasta este numai o Amintire,
فَمَن شَآءَ ذَكَرَهُۥ ﴿٥٥﴾
iar cel care voieşte şi-o aminteşte.
وَمَا يَذۡكُرُونَ إِلَّآ أَن يَشَآءَ ٱللَّهُۚ هُوَ أَهۡلُ ٱلتَّقۡوَىٰ وَأَهۡلُ ٱلۡمَغۡفِرَةِ ﴿٥٦﴾
Oamenii nu-şi vor aminti însă decât dacă va voi Dumnezeu, Cel vrednic de temut şi dăruitor de iertare!
وَيۡلٞ يَوۡمَئِذٖ لِّلۡمُكَذِّبِينَ ﴿١٥﴾
În Ziua aceea, vai celor care hulesc!
أَلَمۡ نُهۡلِكِ ٱلۡأَوَّلِينَ ﴿١٦﴾
Nu i-am nimicit pe oamenii dintâi?
ثُمَّ نُتۡبِعُهُمُ ٱلۡأٓخِرِينَ ﴿١٧﴾
Nu îi facem pe cei de apoi să le urmeze?
كَذَٰلِكَ نَفۡعَلُ بِٱلۡمُجۡرِمِينَ ﴿١٨﴾
Aşa vom face cu toţi nelegiuiţii.
إِنَّ جَهَنَّمَ كَانَتۡ مِرۡصَادٗا ﴿٢١﴾
Gheena ce stă la pândă