وَٱلۡمُؤۡتَفِكَةَ أَهۡوَىٰ ﴿٥٣﴾
acoperind-o cu ceea ce trebuia s-o acopere.
710 Verset · Subiecte · ro
وَٱلۡمُؤۡتَفِكَةَ أَهۡوَىٰ ﴿٥٣﴾
acoperind-o cu ceea ce trebuia s-o acopere.
فَغَشَّىٰهَا مَا غَشَّىٰ ﴿٥٤﴾
Care sunt binefacerile Domnului tău pe care tu le tăgădui?
فَبِأَيِّ ءَالَآءِ رَبِّكَ تَتَمَارَىٰ ﴿٥٥﴾
Aceasta este o mustrare dintre mustrările dintâi.
هَٰذَا نَذِيرٞ مِّنَ ٱلنُّذُرِ ٱلۡأُولَىٰٓ ﴿٥٦﴾
Cea care trebuie să se apropie, se va apropia!
أَزِفَتِ ٱلۡأٓزِفَةُ ﴿٥٧﴾
Nimeni, afară de Dumnezeu, nu o poate dezvălui.
لَيۡسَ لَهَا مِن دُونِ ٱللَّهِ كَاشِفَةٌ ﴿٥٨﴾
Sunteţi miraţi de această spusă?
أَفَمِنۡ هَٰذَا ٱلۡحَدِيثِ تَعۡجَبُونَ ﴿٥٩﴾
Râdeţi în loc să plângeţi?
وَتَضۡحَكُونَ وَلَا تَبۡكُونَ ﴿٦٠﴾
Voi sunteţi nepăsători!
وَأَنتُمۡ سَٰمِدُونَ ﴿٦١﴾
Prosternaţi-vă înaintea lui Dumnezeu şi Lui închinaţi-vă!
فَٱسۡجُدُواْۤ لِلَّهِۤ وَٱعۡبُدُواْ۩ ﴿٦٢﴾
Se apropie Ceasul şi luna se despică!
أَكُفَّارُكُمۡ خَيۡرٞ مِّنۡ أُوْلَـٰٓئِكُمۡ أَمۡ لَكُم بَرَآءَةٞ فِي ٱلزُّبُرِ ﴿٤٣﴾
Ei vor spune: “Sântem o mulţime biruitoare!”
أَمۡ يَقُولُونَ نَحۡنُ جَمِيعٞ مُّنتَصِرٞ ﴿٤٤﴾
Această mulţime va fi înfrântă însă, iar ei vor întoarce spatele.
سَيُهۡزَمُ ٱلۡجَمۡعُ وَيُوَلُّونَ ٱلدُّبُرَ ﴿٤٥﴾
Va veni însă Ceasul când iarăşi se vor întâlni, ceasul cel prea dureros şi prea amarnic.
بَلِ ٱلسَّاعَةُ مَوۡعِدُهُمۡ وَٱلسَّاعَةُ أَدۡهَىٰ وَأَمَرُّ ﴿٤٦﴾
Nelegiuiţii sunt în rătăcire şi nebunie.
إِنَّ ٱلۡمُجۡرِمِينَ فِي ضَلَٰلٖ وَسُعُرٖ ﴿٤٧﴾
În Ziua când vor fi târâţi cu faţa în jos în Foc, li se va spune: “Gustaţi mângâierea Focului mistuitor!”
يَوۡمَ يُسۡحَبُونَ فِي ٱلنَّارِ عَلَىٰ وُجُوهِهِمۡ ذُوقُواْ مَسَّ سَقَرَ ﴿٤٨﴾
Noi am creat totul cu măsură.
إِنَّا كُلَّ شَيۡءٍ خَلَقۡنَٰهُ بِقَدَرٖ ﴿٤٩﴾
Porunca Noastră este un singur cuvânt iute precum clipitul ochilor.
وَمَآ أَمۡرُنَآ إِلَّا وَٰحِدَةٞ كَلَمۡحِۭ بِٱلۡبَصَرِ ﴿٥٠﴾
Noi i-am dat pierzaniei pe părtaşii voştri. Mai este cineva care să-şi amintească?
وَلَقَدۡ أَهۡلَكۡنَآ أَشۡيَاعَكُمۡ فَهَلۡ مِن مُّدَّكِرٖ ﴿٥١﴾
Orice lucru pe care îl fac este în condici,
وَكُلُّ شَيۡءٖ فَعَلُوهُ فِي ٱلزُّبُرِ ﴿٥٢﴾
fie mare, fie mic, acolo stă scris.
وَكُلُّ صَغِيرٖ وَكَبِيرٖ مُّسۡتَطَرٌ ﴿٥٣﴾
Cei care se tem de Dumnezeu vor trăi în Grădini cu râuri,
سَنَفۡرُغُ لَكُمۡ أَيُّهَ ٱلثَّقَلَانِ ﴿٣١﴾
Curând ne vom îngriji de voi doi, poveri ce sunteţi!
فَبِأَيِّ ءَالَآءِ رَبِّكُمَا تُكَذِّبَانِ ﴿٣٢﴾
Aşadar, care sunt binefacerile Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
يَٰمَعۡشَرَ ٱلۡجِنِّ وَٱلۡإِنسِ إِنِ ٱسۡتَطَعۡتُمۡ أَن تَنفُذُواْ مِنۡ أَقۡطَارِ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ فَٱنفُذُواْۚ لَا تَنفُذُونَ إِلَّا بِسُلۡطَٰنٖ ﴿٣٣﴾
O, adunări de ginni şi de oameni! De puteţi străpunge tăriile cerurilor şi ale pământului, străpungeţi-le! Nu le veţi putea însă străpunge decât dacă veţi avea împuternicire.
فَبِأَيِّ ءَالَآءِ رَبِّكُمَا تُكَذِّبَانِ ﴿٣٤﴾
Aşadar, care sunt binefacerile Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
يُرۡسَلُ عَلَيۡكُمَا شُوَاظٞ مِّن نَّارٖ وَنُحَاسٞ فَلَا تَنتَصِرَانِ ﴿٣٥﴾
Vor fi trimise asupra voastră, a amândurora, jerbe de foc şi de aramă topită şi nu veţi fi oblăduiţi.
فَبِأَيِّ ءَالَآءِ رَبِّكُمَا تُكَذِّبَانِ ﴿٣٦﴾
Aşadar, care sunt binefacerile Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
فَإِذَا ٱنشَقَّتِ ٱلسَّمَآءُ فَكَانَتۡ وَرۡدَةٗ كَٱلدِّهَانِ ﴿٣٧﴾
Când cerul se va despica, roşu ca un pergament scorojit...
فَبِأَيِّ ءَالَآءِ رَبِّكُمَا تُكَذِّبَانِ ﴿٣٨﴾
Aşadar, care sunt binefacerile Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
فَيَوۡمَئِذٖ لَّا يُسۡـَٔلُ عَن ذَنۢبِهِۦٓ إِنسٞ وَلَا جَآنّٞ ﴿٣٩﴾
În ziua aceea, nici om, nici ginn nu vor fi întrebaţi de păcatele lor.
فَبِأَيِّ ءَالَآءِ رَبِّكُمَا تُكَذِّبَانِ ﴿٤٠﴾
Aşadar, care sunt binefacerile Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
يُعۡرَفُ ٱلۡمُجۡرِمُونَ بِسِيمَٰهُمۡ فَيُؤۡخَذُ بِٱلنَّوَٰصِي وَٱلۡأَقۡدَامِ ﴿٤١﴾
Păcătoşii vor fi ştiuţi după semnele lor şi vor fi apucaţi de păr şi de picoare.
فَبِأَيِّ ءَالَآءِ رَبِّكُمَا تُكَذِّبَانِ ﴿٤٢﴾
Aşadar, care sunt binefacerile Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
هَٰذِهِۦ جَهَنَّمُ ٱلَّتِي يُكَذِّبُ بِهَا ٱلۡمُجۡرِمُونَ ﴿٤٣﴾
Aceasta este Gheena pe care nelegiuţii o socot minciună.
يَطُوفُونَ بَيۡنَهَا وَبَيۡنَ حَمِيمٍ ءَانٖ ﴿٤٤﴾
Ei vor rătăci între ea şi o apă clocotindă.
فَبِأَيِّ ءَالَآءِ رَبِّكُمَا تُكَذِّبَانِ ﴿٤٥﴾
Aşadar, care sunt binefacerile Domnului vostru pe care voi doi le socotiţi minciuni?
وَأَصۡحَٰبُ ٱلشِّمَالِ مَآ أَصۡحَٰبُ ٱلشِّمَالِ ﴿٤١﴾
Cei de-a stânga! Ce va fi cu cei de-a stânga?
فِي سَمُومٖ وَحَمِيمٖ ﴿٤٢﴾
Ei vor sta sub un vânt arzător într-o apă clocotindă,
وَظِلّٖ مِّن يَحۡمُومٖ ﴿٤٣﴾
sub o umbră de fum negru,
لَّا بَارِدٖ وَلَا كَرِيمٍ ﴿٤٤﴾
nici răcoroasă şi nici plăcută.
إِنَّهُمۡ كَانُواْ قَبۡلَ ذَٰلِكَ مُتۡرَفِينَ ﴿٤٥﴾
Înainte îndestulaţi fiind,
وَكَانُواْ يُصِرُّونَ عَلَى ٱلۡحِنثِ ٱلۡعَظِيمِ ﴿٤٦﴾
stăruiau în marele păcat.
وَكَانُواْ يَقُولُونَ أَئِذَا مِتۡنَا وَكُنَّا تُرَابٗا وَعِظَٰمًا أَءِنَّا لَمَبۡعُوثُونَ ﴿٤٧﴾
Ei spuneau: “După ce vom muri şi vom fi ţărână şi oase, vom mai fi noi oare sculaţi
أَوَءَابَآؤُنَا ٱلۡأَوَّلُونَ ﴿٤٨﴾
ori strămoşii noştri dintâi?”
قُلۡ إِنَّ ٱلۡأَوَّلِينَ وَٱلۡأٓخِرِينَ ﴿٤٩﴾
Spune: “Cei dintâi şi cei de pe urmă,
لَمَجۡمُوعُونَ إِلَىٰ مِيقَٰتِ يَوۡمٖ مَّعۡلُومٖ ﴿٥٠﴾
vor fi adunaţi la vremea cunoscută a unei Zile.”
ثُمَّ إِنَّكُمۡ أَيُّهَا ٱلضَّآلُّونَ ٱلۡمُكَذِّبُونَ ﴿٥١﴾
O, voi cei rătăciţi, cei hulitori!
لَأٓكِلُونَ مِن شَجَرٖ مِّن زَقُّومٖ ﴿٥٢﴾
Veţi mânca fructe din copacul Zaqqum
فَمَالِـُٔونَ مِنۡهَا ٱلۡبُطُونَ ﴿٥٣﴾
până vă veţi umple burţile,
فَشَٰرِبُونَ عَلَيۡهِ مِنَ ٱلۡحَمِيمِ ﴿٥٤﴾
apoi veţi bea după ele apă clocotindă —