أَلَا يَعۡلَمُ مَنۡ خَلَقَ وَهُوَ ٱللَّطِيفُ ٱلۡخَبِيرُ ﴿١٤﴾
Nu cunoaşte El ceea ce a creat, El, Pătrunzătorul, Cunoscătorul?
481 Verset · Subiecte · ro
أَلَا يَعۡلَمُ مَنۡ خَلَقَ وَهُوَ ٱللَّطِيفُ ٱلۡخَبِيرُ ﴿١٤﴾
Nu cunoaşte El ceea ce a creat, El, Pătrunzătorul, Cunoscătorul?
هُوَ ٱلَّذِي جَعَلَ لَكُمُ ٱلۡأَرۡضَ ذَلُولٗا فَٱمۡشُواْ فِي مَنَاكِبِهَا وَكُلُواْ مِن رِّزۡقِهِۦۖ وَإِلَيۡهِ ٱلنُّشُورُ ﴿١٥﴾
El a făcut pământul supus vouă. Străbateţi marile sale întinderi şi mâncaţi din dăruirea Lui. Către El va fi Învierea.
ءَأَمِنتُم مَّن فِي ٱلسَّمَآءِ أَن يَخۡسِفَ بِكُمُ ٱلۡأَرۡضَ فَإِذَا هِيَ تَمُورُ ﴿١٦﴾
Credeţi oare că Cel ce este în Cer nu poate face pământul să vă înghită? Iată-l cum se zgâlţâie!
أَمۡ أَمِنتُم مَّن فِي ٱلسَّمَآءِ أَن يُرۡسِلَ عَلَيۡكُمۡ حَاصِبٗاۖ فَسَتَعۡلَمُونَ كَيۡفَ نَذِيرِ ﴿١٧﴾
Credeţi oare că Cel ce este în Cer nu poate dezlănţui asupra voastră o furtună de pietre? Atunci veţi şti ce a însemnat predica Mea!
وَلَقَدۡ كَذَّبَ ٱلَّذِينَ مِن قَبۡلِهِمۡ فَكَيۡفَ كَانَ نَكِيرِ ﴿١٨﴾
Cei dinaintea lor au hulit. Şi cum a fost mustrarea Mea!
أَوَلَمۡ يَرَوۡاْ إِلَى ٱلطَّيۡرِ فَوۡقَهُمۡ صَـٰٓفَّـٰتٖ وَيَقۡبِضۡنَۚ مَا يُمۡسِكُهُنَّ إِلَّا ٱلرَّحۡمَٰنُۚ إِنَّهُۥ بِكُلِّ شَيۡءِۭ بَصِيرٌ ﴿١٩﴾
Ei nu văd păsările deasupra lor cum îşi întind şi îşi strâng aripile? Numai Milostivul le ţine acolo. El este Atotvăzător.
أَمَّنۡ هَٰذَا ٱلَّذِي هُوَ جُندٞ لَّكُمۡ يَنصُرُكُم مِّن دُونِ ٱلرَّحۡمَٰنِۚ إِنِ ٱلۡكَٰفِرُونَ إِلَّا فِي غُرُورٍ ﴿٢٠﴾
Cel ce are o oştire pentru voi, vă poate ajuta în locul Milostivului? Tăgăduitorii sunt în amăgire.
أَمَّنۡ هَٰذَا ٱلَّذِي يَرۡزُقُكُمۡ إِنۡ أَمۡسَكَ رِزۡقَهُۥۚ بَل لَّجُّواْ فِي عُتُوّٖ وَنُفُورٍ ﴿٢١﴾
Cine v-ar putea hrăni, dacă Dumnezeu şi-ar lua darurile înapoi? Ei se încăpăţânează însă în obrăznicie şi ură.
أَفَمَن يَمۡشِي مُكِبًّا عَلَىٰ وَجۡهِهِۦٓ أَهۡدَىٰٓ أَمَّن يَمۡشِي سَوِيًّا عَلَىٰ صِرَٰطٖ مُّسۡتَقِيمٖ ﴿٢٢﴾
Cel care merge cu capul în jos este mai bine călăuzit decât cel care merge pe Calea cea Dreaptă cu capul sus?
قُلۡ هُوَ ٱلَّذِيٓ أَنشَأَكُمۡ وَجَعَلَ لَكُمُ ٱلسَّمۡعَ وَٱلۡأَبۡصَٰرَ وَٱلۡأَفۡـِٔدَةَۚ قَلِيلٗا مَّا تَشۡكُرُونَ ﴿٢٣﴾
Spune: “El este Cel ce a făcut să vă naşteţi. El v-a dat auzul, văzul şi inimile.” Voi sunteţi însă atât de puţin recunoscători!
قُلۡ هُوَ ٱلَّذِي ذَرَأَكُمۡ فِي ٱلۡأَرۡضِ وَإِلَيۡهِ تُحۡشَرُونَ ﴿٢٤﴾
Spune: “El este Cel ce v-a împrăştiat pe pământ şi la El veţi fi iarăşi strânşi.”
فَإِذَا نُفِخَ فِي ٱلصُّورِ نَفۡخَةٞ وَٰحِدَةٞ ﴿١٣﴾
Când se va suna din trâmbiţă o dată,
وَحُمِلَتِ ٱلۡأَرۡضُ وَٱلۡجِبَالُ فَدُكَّتَا دَكَّةٗ وَٰحِدَةٗ ﴿١٤﴾
când pământul şi munţii vor fi căraţi şi fărâmiţaţi deodată,
فَيَوۡمَئِذٖ وَقَعَتِ ٱلۡوَاقِعَةُ ﴿١٥﴾
cea care cade neapărat în Ziua aceea va cădea,
وَٱنشَقَّتِ ٱلسَّمَآءُ فَهِيَ يَوۡمَئِذٖ وَاهِيَةٞ ﴿١٦﴾
iar cerul se va crăpa şi se va despica în Ziua aceea.
وَٱلۡمَلَكُ عَلَىٰٓ أَرۡجَآئِهَاۚ وَيَحۡمِلُ عَرۡشَ رَبِّكَ فَوۡقَهُمۡ يَوۡمَئِذٖ ثَمَٰنِيَةٞ ﴿١٧﴾
Îngerii se vor ţine de marginile lui, iar opt dintre ei vor purta Tronul Domnului în Ziua aceea.
يَوۡمَئِذٖ تُعۡرَضُونَ لَا تَخۡفَىٰ مِنكُمۡ خَافِيَةٞ ﴿١٨﴾
În Ziua aceea veţi fi întorşi pe toate părţile şi nici o taină de-a voastră nu va rămâne ascunsă.
سَأَلَ سَآئِلُۢ بِعَذَابٖ وَاقِعٖ ﴿١﴾
Unul a cerut o osândă ce va să cadă
لِّلۡكَٰفِرِينَ لَيۡسَ لَهُۥ دَافِعٞ ﴿٢﴾
asupra tăgăduitorilor şi nimeni să nu-i poată sta în cale,
مِّنَ ٱللَّهِ ذِي ٱلۡمَعَارِجِ ﴿٣﴾
căci vine de la Dumnezeu, Stăpânul Treptelor
تَعۡرُجُ ٱلۡمَلَـٰٓئِكَةُ وَٱلرُّوحُ إِلَيۡهِ فِي يَوۡمٖ كَانَ مِقۡدَارُهُۥ خَمۡسِينَ أَلۡفَ سَنَةٖ ﴿٤﴾
pe care îngerii şi Duhul le urcă către El într-o zi cât cincizeci de mii de ani.
فَٱصۡبِرۡ صَبۡرٗا جَمِيلًا ﴿٥﴾
Rabdă-i cu cuviincioasă răbdare.
إِنَّهُمۡ يَرَوۡنَهُۥ بَعِيدٗا ﴿٦﴾
Ei o văd departe,
وَنَرَىٰهُ قَرِيبٗا ﴿٧﴾
însă Noi o vedem aproape.
يَوۡمَ تَكُونُ ٱلسَّمَآءُ كَٱلۡمُهۡلِ ﴿٨﴾
Cerul, în Ziua aceea, va fi ca argintul topit,
وَتَكُونُ ٱلۡجِبَالُ كَٱلۡعِهۡنِ ﴿٩﴾
iar munţii ca lâna scărmănată.
وَلَا يَسۡـَٔلُ حَمِيمٌ حَمِيمٗا ﴿١٠﴾
Nici un prieten nu va întreba de prietenul său apropiat,
فَقُلۡتُ ٱسۡتَغۡفِرُواْ رَبَّكُمۡ إِنَّهُۥ كَانَ غَفَّارٗا ﴿١٠﴾
Le-am spus: “Cereţi-i iertare Domnului vostru, căci El este Iertător.
يُرۡسِلِ ٱلسَّمَآءَ عَلَيۡكُم مِّدۡرَارٗا ﴿١١﴾
El vă va trimite vouă, din cer, multă ploaie.
وَيُمۡدِدۡكُم بِأَمۡوَٰلٖ وَبَنِينَ وَيَجۡعَل لَّكُمۡ جَنَّـٰتٖ وَيَجۡعَل لَّكُمۡ أَنۡهَٰرٗا ﴿١٢﴾
El vă va spori averile şi numărul fiilor şi vă va da grădini şi râuri.
مَّا لَكُمۡ لَا تَرۡجُونَ لِلَّهِ وَقَارٗا ﴿١٣﴾
De ce nu aşteptaţi de la Dumnezeu ceva vrednic de El.
وَقَدۡ خَلَقَكُمۡ أَطۡوَارًا ﴿١٤﴾
El este Cel ce v-a creat rând pe rând.
أَلَمۡ تَرَوۡاْ كَيۡفَ خَلَقَ ٱللَّهُ سَبۡعَ سَمَٰوَٰتٖ طِبَاقٗا ﴿١٥﴾
N-aţi văzut cum Dumnezeu a creat cele şapte ceruri aşezate unul asupra celuilalt?
وَجَعَلَ ٱلۡقَمَرَ فِيهِنَّ نُورٗا وَجَعَلَ ٱلشَّمۡسَ سِرَاجٗا ﴿١٦﴾
Şi a făcut luna în ele precum o lumină şi soarele precum un opaiţ.
وَٱللَّهُ أَنۢبَتَكُم مِّنَ ٱلۡأَرۡضِ نَبَاتٗا ﴿١٧﴾
Dumnezeu v-a făcut să răsăriţi din pământ precum ierburile,
ثُمَّ يُعِيدُكُمۡ فِيهَا وَيُخۡرِجُكُمۡ إِخۡرَاجٗا ﴿١٨﴾
apoi vă va înapoia în el ca să vă scoată deodată.
وَٱللَّهُ جَعَلَ لَكُمُ ٱلۡأَرۡضَ بِسَاطٗا ﴿١٩﴾
Dumnezeu v-a făcut vouă pământul covor
لِّتَسۡلُكُواْ مِنۡهَا سُبُلٗا فِجَاجٗا ﴿٢٠﴾
ca voi să-l străbateţi pe drumuri largi.”
لَآ أُقۡسِمُ بِيَوۡمِ ٱلۡقِيَٰمَةِ ﴿١﴾
Nu! Jur pe Ziua Învierii!
وَلَآ أُقۡسِمُ بِٱلنَّفۡسِ ٱللَّوَّامَةِ ﴿٢﴾
Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor!
أَيَحۡسَبُ ٱلۡإِنسَٰنُ أَلَّن نَّجۡمَعَ عِظَامَهُۥ ﴿٣﴾
Omul socoate că nu-i vom strânge la un loc oasele?
بَلَىٰ قَٰدِرِينَ عَلَىٰٓ أَن نُّسَوِّيَ بَنَانَهُۥ ﴿٤﴾
Ba da! Noi avem putinţa de a-i potrivi şi oscioarele degetelor sale.
بَلۡ يُرِيدُ ٱلۡإِنسَٰنُ لِيَفۡجُرَ أَمَامَهُۥ ﴿٥﴾
Înainte de aceasta însă, omul doreşte întotdeauna desfrâul.
يَسۡـَٔلُ أَيَّانَ يَوۡمُ ٱلۡقِيَٰمَةِ ﴿٦﴾
El întreabă: “Când va veni Ziua Învierii?”
فَإِذَا بَرِقَ ٱلۡبَصَرُ ﴿٧﴾
Atunci când vederea fi-va fulgerată,
وَخَسَفَ ٱلۡقَمَرُ ﴿٨﴾
când luna fi-va acoperită,
وَجُمِعَ ٱلشَّمۡسُ وَٱلۡقَمَرُ ﴿٩﴾
când soarele şi luna împreună fi-vor puşi.
يَقُولُ ٱلۡإِنسَٰنُ يَوۡمَئِذٍ أَيۡنَ ٱلۡمَفَرُّ ﴿١٠﴾
În Ziua aceea omul va spune: “Încotro este oare scăparea?”
كَلَّا لَا وَزَرَ ﴿١١﴾
Ba nu! Nu este nici un cotlon de ascunzătoare.
إِلَىٰ رَبِّكَ يَوۡمَئِذٍ ٱلۡمُسۡتَقَرُّ ﴿١٢﴾
În Ziua aceea, numai la Domnul tău găsi-vei alinare.