quranm◉

Hizb 60

Range
from 90:1 to 114:6
Surahs covered
Traducere
213 Traducere

◉

90:1

لَآ أُقۡسِمُ بِهَٰذَا ٱلۡبَلَدِ ﴿1﴾

Nu, eu jur pe această cetate!

90:2

وَأَنتَ حِلُّۢ بِهَٰذَا ٱلۡبَلَدِ ﴿2﴾

Şi tu eşti locuitor al acestei cetăţi!

90:3

وَوَالِدٖ وَمَا وَلَدَ ﴿3﴾

Pe un tată şi pe ceea ce a odrăslit!

90:4

لَقَدۡ خَلَقۡنَا ٱلۡإِنسَٰنَ فِي كَبَدٍ ﴿4﴾

Noi am creat omul în neajuns!

90:5

أَيَحۡسَبُ أَن لَّن يَقۡدِرَ عَلَيۡهِ أَحَدٞ ﴿5﴾

Oare el socoate că nimeni nu-l poate dovedi?

90:6

يَقُولُ أَهۡلَكۡتُ مَالٗا لُّبَدًا ﴿6﴾

El spune: “Am isprăvit averi cu toptanul!”

90:7

أَيَحۡسَبُ أَن لَّمۡ يَرَهُۥٓ أَحَدٌ ﴿7﴾

Oare el socoate că nimeni nu l-a văzut?

90:8

أَلَمۡ نَجۡعَل لَّهُۥ عَيۡنَيۡنِ ﴿8﴾

Oare nu Noi i-am făcut ochi,

90:9

وَلِسَانٗا وَشَفَتَيۡنِ ﴿9﴾

limbă şi buze?

90:10

وَهَدَيۡنَٰهُ ٱلنَّجۡدَيۡنِ ﴿10﴾

Oare nu Noi i-am arătat cele două căi?

90:11

فَلَا ٱقۡتَحَمَ ٱلۡعَقَبَةَ ﴿11﴾

El nu o apucă însă pe calea suitoare!

90:12

وَمَآ أَدۡرَىٰكَ مَا ٱلۡعَقَبَةُ ﴿12﴾

Cum vei şti tu oare care este calea suitoare?

90:13

فَكُّ رَقَبَةٍ ﴿13﴾

Aceasta înseamnă să răscumperi un prins,

90:14

أَوۡ إِطۡعَٰمٞ فِي يَوۡمٖ ذِي مَسۡغَبَةٖ ﴿14﴾

să ospătezi, într-o zi de foamete,

90:15

يَتِيمٗا ذَا مَقۡرَبَةٍ ﴿15﴾

o rudă orfană

90:16

أَوۡ مِسۡكِينٗا ذَا مَتۡرَبَةٖ ﴿16﴾

ori un sărman lipit pământului.

90:17

ثُمَّ كَانَ مِنَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَتَوَاصَوۡاْ بِٱلصَّبۡرِ وَتَوَاصَوۡاْ بِٱلۡمَرۡحَمَةِ ﴿17﴾

Aceasta înseamnă să fii în rândul celor care cred, al celor care se îndeamnă la răbdare, al celor care se îndeamnă la îndurare.

90:18

أُوْلَـٰٓئِكَ أَصۡحَٰبُ ٱلۡمَيۡمَنَةِ ﴿18﴾

Aceştia sunt cei de-a dreapta.

90:19

وَٱلَّذِينَ كَفَرُواْ بِـَٔايَٰتِنَا هُمۡ أَصۡحَٰبُ ٱلۡمَشۡـَٔمَةِ ﴿19﴾

Cei care tăgăduiesc însă semnele Noastre sunt cei de-a stânga,

90:20

عَلَيۡهِمۡ نَارٞ مُّؤۡصَدَةُۢ ﴿20﴾

asupra lor un foc se va bolti.

91:1

وَٱلشَّمۡسِ وَضُحَىٰهَا ﴿1﴾

Pe soare şi lumina sa!

91:2

وَٱلۡقَمَرِ إِذَا تَلَىٰهَا ﴿2﴾

Pe lună când îi urmează!

91:3

وَٱلنَّهَارِ إِذَا جَلَّىٰهَا ﴿3﴾

Pe ziuă când îl dezvăluie!

91:4

وَٱلَّيۡلِ إِذَا يَغۡشَىٰهَا ﴿4﴾

Pe noapte când îl învăluie!

91:5

وَٱلسَّمَآءِ وَمَا بَنَىٰهَا ﴿5﴾

Pe cer! Şi cum l-a zidit!

91:6

وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا طَحَىٰهَا ﴿6﴾

Pe pământ! Şi cum l-a întins!

91:7

وَنَفۡسٖ وَمَا سَوَّىٰهَا ﴿7﴾

Pe suflet! Şi cum l-a plăsmuit, punând în el desfrâu şi pioşenie!

91:8

فَأَلۡهَمَهَا فُجُورَهَا وَتَقۡوَىٰهَا ﴿8﴾

Ferice de cel care şi-l mântuie!

91:9

قَدۡ أَفۡلَحَ مَن زَكَّىٰهَا ﴿9﴾

Cel care şi-l întinează însă este pierdut!

91:10

وَقَدۡ خَابَ مَن دَسَّىٰهَا ﴿10﴾

Tamudiţii, în ticăloşia lor, huleau,

91:11

كَذَّبَتۡ ثَمُودُ بِطَغۡوَىٰهَآ ﴿11﴾

iar cei mai nemernici dintre ei au ieşit în faţă.

91:12

إِذِ ٱنۢبَعَثَ أَشۡقَىٰهَا ﴿12﴾

Trimisul lui Dumnezeu le spuse: “Este cămila lui Dumnezeu! Lăsăţi-o să bea!”

91:13

فَقَالَ لَهُمۡ رَسُولُ ٱللَّهِ نَاقَةَ ٱللَّهِ وَسُقۡيَٰهَا ﴿13﴾

Ei l-au făcut mincinos şi au ologit cămila.

91:14

فَكَذَّبُوهُ فَعَقَرُوهَا فَدَمۡدَمَ عَلَيۡهِمۡ رَبُّهُم بِذَنۢبِهِمۡ فَسَوَّىٰهَا ﴿14﴾

Pentru păcatul lor, Domnul lor i-a făcut fărâme pe toţi deopotrivă

91:15

وَلَا يَخَافُ عُقۡبَٰهَا ﴿15﴾

şi nu s-a temut de urmare.

92:1

وَٱلَّيۡلِ إِذَا يَغۡشَىٰ ﴿1﴾

Pe ziua care-l dezvăluie!

92:2

وَٱلنَّهَارِ إِذَا تَجَلَّىٰ ﴿2﴾

Pe noaptea care-l învăluie!

92:3

وَمَا خَلَقَ ٱلذَّكَرَ وَٱلۡأُنثَىٰٓ ﴿3﴾

Pe ceea ce El a creat, bărbat şi femeie!

92:4

إِنَّ سَعۡيَكُمۡ لَشَتَّىٰ ﴿4﴾

Felurită este truda voastră!

92:5

فَأَمَّا مَنۡ أَعۡطَىٰ وَٱتَّقَىٰ ﴿5﴾

Celui care dă şi se teme,

92:6

وَصَدَّقَ بِٱلۡحُسۡنَىٰ ﴿6﴾

celui care socoate adevărată prea-frumoasa răsplată,

92:7

فَسَنُيَسِّرُهُۥ لِلۡيُسۡرَىٰ ﴿7﴾

Noi îl vom înlesni întru înlesnire.

92:8

وَأَمَّا مَنۢ بَخِلَ وَٱسۡتَغۡنَىٰ ﴿8﴾

Zgârcitului ce caută să se îmbogăţească,

92:9

وَكَذَّبَ بِٱلۡحُسۡنَىٰ ﴿9﴾

celui care socoate minciună prea-frumoasa răsplată,

92:10

فَسَنُيَسِّرُهُۥ لِلۡعُسۡرَىٰ ﴿10﴾

Noi îl vom înlesni întru împovărare.

92:11

وَمَا يُغۡنِي عَنۡهُ مَالُهُۥٓ إِذَا تَرَدَّىٰٓ ﴿11﴾

La nimic nu-i va sluji averea sa, când se va prăvăli în genune!

92:12

إِنَّ عَلَيۡنَا لَلۡهُدَىٰ ﴿12﴾

Să arătăm Calea cea Dreaptă,

92:13

وَإِنَّ لَنَا لَلۡأٓخِرَةَ وَٱلۡأُولَىٰ ﴿13﴾

căci Viaţa de Apoi şi Viaţa de Acum sunt ale noastre deopotrivă.

92:14

فَأَنذَرۡتُكُمۡ نَارٗا تَلَظَّىٰ ﴿14﴾

V-am prevenit asupra Focului arzător

92:15

لَا يَصۡلَىٰهَآ إِلَّا ٱلۡأَشۡقَى ﴿15﴾

în care va fi aruncat cel prea nemernic,

92:16

ٱلَّذِي كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ ﴿16﴾

cel care huleşte şi apoi întoarce spatele.

92:17

وَسَيُجَنَّبُهَا ٱلۡأَتۡقَى ﴿17﴾

Cel mult temător va fi ţinut însă deoparte,

92:18

ٱلَّذِي يُؤۡتِي مَالَهُۥ يَتَزَكَّىٰ ﴿18﴾

ca şi cel care dă din averea sa întru mântuire.

92:19

وَمَا لِأَحَدٍ عِندَهُۥ مِن نِّعۡمَةٖ تُجۡزَىٰٓ ﴿19﴾

Nimeni nu-şi va afla rasplata la El

92:20

إِلَّا ٱبۡتِغَآءَ وَجۡهِ رَبِّهِ ٱلۡأَعۡلَىٰ ﴿20﴾

în afara celui care caută la faţa Domnului său, Preaînaltul,

92:21

وَلَسَوۡفَ يَرۡضَىٰ ﴿21﴾

şi care va fi mulţumit.

93:1

وَٱلضُّحَىٰ ﴿1﴾

Pe lumina zilei!

93:2

وَٱلَّيۡلِ إِذَا سَجَىٰ ﴿2﴾

Pe noaptea ce învăluie pământul!

93:3

مَا وَدَّعَكَ رَبُّكَ وَمَا قَلَىٰ ﴿3﴾

Domnul tău nici nu te-a părăsit şi nici nu te-a urât!

93:4

وَلَلۡأٓخِرَةُ خَيۡرٞ لَّكَ مِنَ ٱلۡأُولَىٰ ﴿4﴾

Pentru tine, mai bună va fi Viaţa de Apoi decât Viaţa de Acum!

93:5

وَلَسَوۡفَ يُعۡطِيكَ رَبُّكَ فَتَرۡضَىٰٓ ﴿5﴾

Din darurile Sale Domnul tău îţi va dărui, iar tu mulţumit vei fi.

93:6

أَلَمۡ يَجِدۡكَ يَتِيمٗا فَـَٔاوَىٰ ﴿6﴾

Nu te-a aflat El orfan şi te-a adăpostit?

93:7

وَوَجَدَكَ ضَآلّٗا فَهَدَىٰ ﴿7﴾

Rătăcitor te-a aflat şi te-a călăuzit?

93:8

وَوَجَدَكَ عَآئِلٗا فَأَغۡنَىٰ ﴿8﴾

Sărac te-a aflat şi te-a îmbogăţit?

93:9

فَأَمَّا ٱلۡيَتِيمَ فَلَا تَقۡهَرۡ ﴿9﴾

Orfanul, tu să nu-l oropseşti!

93:10

وَأَمَّا ٱلسَّآئِلَ فَلَا تَنۡهَرۡ ﴿10﴾

Cerşetorul, tu să nu-l alungi!

93:11

وَأَمَّا بِنِعۡمَةِ رَبِّكَ فَحَدِّثۡ ﴿11﴾

De harul Domnului tău, necurmat să povesteşti!

94:1

أَلَمۡ نَشۡرَحۡ لَكَ صَدۡرَكَ ﴿1﴾

Nu ţi-am deschis Noi oare pieptul?

94:2

وَوَضَعۡنَا عَنكَ وِزۡرَكَ ﴿2﴾

Nu ţi-am luat povara

94:3

ٱلَّذِيٓ أَنقَضَ ظَهۡرَكَ ﴿3﴾

care-ţi frângea spatele?

94:4

وَرَفَعۡنَا لَكَ ذِكۡرَكَ ﴿4﴾

N-am înălţat Noi oare amintirea ta?

94:5

فَإِنَّ مَعَ ٱلۡعُسۡرِ يُسۡرًا ﴿5﴾

Cu greul vine uşorul!

94:6

إِنَّ مَعَ ٱلۡعُسۡرِ يُسۡرٗا ﴿6﴾

Da, cu greul vine uşorul!

94:7

فَإِذَا فَرَغۡتَ فَٱنصَبۡ ﴿7﴾

Când ai isprăvit munca, ridică-te

94:8

وَإِلَىٰ رَبِّكَ فَٱرۡغَب ﴿8﴾

şi către Domnul tău căută cu dor!

95:1

وَٱلتِّينِ وَٱلزَّيۡتُونِ ﴿1﴾

Pe smochin şi pe măslin!

95:2

وَطُورِ سِينِينَ ﴿2﴾

Pe muntele Sinai!

95:3

وَهَٰذَا ٱلۡبَلَدِ ٱلۡأَمِينِ ﴿3﴾

Pe această cetate tihnită!

95:4

لَقَدۡ خَلَقۡنَا ٱلۡإِنسَٰنَ فِيٓ أَحۡسَنِ تَقۡوِيمٖ ﴿4﴾

Noi am creat omul dându-i chip desăvârşit,

95:5

ثُمَّ رَدَدۡنَٰهُ أَسۡفَلَ سَٰفِلِينَ ﴿5﴾

şi l-am trimis apoi în catul cel mai de jos,

95:6

إِلَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَٰتِ فَلَهُمۡ أَجۡرٌ غَيۡرُ مَمۡنُونٖ ﴿6﴾

afară de cei care au crezut şi au făcut fapte bune pe care o răsplată necurmată îi aşteaptă.

95:7

فَمَا يُكَذِّبُكَ بَعۡدُ بِٱلدِّينِ ﴿7﴾

Ce te face să socoţi apoi Legea minciună?

95:8

أَلَيۡسَ ٱللَّهُ بِأَحۡكَمِ ٱلۡحَٰكِمِينَ ﴿8﴾

Nu este oare Dumnezeu cel mai drept dintre judecători?

96:1

ٱقۡرَأۡ بِٱسۡمِ رَبِّكَ ٱلَّذِي خَلَقَ ﴿1﴾

Citeşte în numele Domnului tău ce a creat!

96:2

خَلَقَ ٱلۡإِنسَٰنَ مِنۡ عَلَقٍ ﴿2﴾

Cel ce a creat omul dintr-un cheag de sânge.

96:3

ٱقۡرَأۡ وَرَبُّكَ ٱلۡأَكۡرَمُ ﴿3﴾

Citeşte, căci Domnul tău este Mult-dăruitorul,

96:4

ٱلَّذِي عَلَّمَ بِٱلۡقَلَمِ ﴿4﴾

El l-a învăţat pe om cu condeiul,

96:5

عَلَّمَ ٱلۡإِنسَٰنَ مَا لَمۡ يَعۡلَمۡ ﴿5﴾

l-a învăţat ceea ce nu ştia.

96:6

كَلَّآ إِنَّ ٱلۡإِنسَٰنَ لَيَطۡغَىٰٓ ﴿6﴾

Omul, dimpotrivă, se îngâmfează

96:7

أَن رَّءَاهُ ٱسۡتَغۡنَىٰٓ ﴿7﴾

îndată ce se vede bogat.

96:8

إِنَّ إِلَىٰ رَبِّكَ ٱلرُّجۡعَىٰٓ ﴿8﴾

Tot la Domnul tău este însă întoarcerea!

96:9

أَرَءَيۡتَ ٱلَّذِي يَنۡهَىٰ ﴿9﴾

L-ai văzut pe cel care îl împiedica

96:10

عَبۡدًا إِذَا صَلَّىٰٓ ﴿10﴾

pe un rob (al lui Dumnezeu) să se roage?

96:11

أَرَءَيۡتَ إِن كَانَ عَلَى ٱلۡهُدَىٰٓ ﴿11﴾

L-ai socotit c-ar fi pe Calea cea dreaptă,

96:12

أَوۡ أَمَرَ بِٱلتَّقۡوَىٰٓ ﴿12﴾

când poruncea pietate?

96:13

أَرَءَيۡتَ إِن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰٓ ﴿13﴾

L-ai văzut apoi hulind şi întorcând spatele?

96:14

أَلَمۡ يَعۡلَم بِأَنَّ ٱللَّهَ يَرَىٰ ﴿14﴾

Nu ştie el oare că Dumnezeu este Atoatevăzător?

96:15

كَلَّا لَئِن لَّمۡ يَنتَهِ لَنَسۡفَعَۢا بِٱلنَّاصِيَةِ ﴿15﴾

Ba nu! Dacă nu încetează, îl vom scutura de cârlionţul din frunte,

96:16

نَاصِيَةٖ كَٰذِبَةٍ خَاطِئَةٖ ﴿16﴾

cârlionţ mincinos şi păcătos.

96:17

فَلۡيَدۡعُ نَادِيَهُۥ ﴿17﴾

Să-şi cheme obştea lui!

96:18

سَنَدۡعُ ٱلزَّبَانِيَةَ ﴿18﴾

Noi vom chema îngerii-păzitorii!

96:19

كَلَّا لَا تُطِعۡهُ وَٱسۡجُدۡۤ وَٱقۡتَرِب۩ ﴿19﴾

Nu! Nu-i da ascultare! Ci prosternează-te şi apropie-te (de Dumnezeu)!

97:1

إِنَّآ أَنزَلۡنَٰهُ فِي لَيۡلَةِ ٱلۡقَدۡرِ ﴿1﴾

Noi l-am pogorât în Noaptea Sorţii!

97:2

وَمَآ أَدۡرَىٰكَ مَا لَيۡلَةُ ٱلۡقَدۡرِ ﴿2﴾

Cum vei ştii tu oare care este Noaptea Sorţii?

97:3

لَيۡلَةُ ٱلۡقَدۡرِ خَيۡرٞ مِّنۡ أَلۡفِ شَهۡرٖ ﴿3﴾

Noaptea Sorţii este mai bună decât o mie de luni!

97:4

تَنَزَّلُ ٱلۡمَلَـٰٓئِكَةُ وَٱلرُّوحُ فِيهَا بِإِذۡنِ رَبِّهِم مِّن كُلِّ أَمۡرٖ ﴿4﴾

Îngerii vor pogorî în ea cu Duhul, cu îngăduinţa Domnului lor, asupra fiecărui lucru.

97:5

سَلَٰمٌ هِيَ حَتَّىٰ مَطۡلَعِ ٱلۡفَجۡرِ ﴿5﴾

Şi Pace va fi până la revărsat de zori!

98:1

لَمۡ يَكُنِ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ مِنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَٰبِ وَٱلۡمُشۡرِكِينَ مُنفَكِّينَ حَتَّىٰ تَأۡتِيَهُمُ ٱلۡبَيِّنَةُ ﴿1﴾

Cei dintre oamenii Cărţii care tăgăduiesc, precum şi închinătorii la idoli, nu se vor răsfira până ce nu le va veni dovada desluşită:

98:2

رَسُولٞ مِّنَ ٱللَّهِ يَتۡلُواْ صُحُفٗا مُّطَهَّرَةٗ ﴿2﴾

un trimis de la Dumnezeu care recită din suluri prea-curate

98:3

فِيهَا كُتُبٞ قَيِّمَةٞ ﴿3﴾

cu scrieri nestemate.

98:4

وَمَا تَفَرَّقَ ٱلَّذِينَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَٰبَ إِلَّا مِنۢ بَعۡدِ مَا جَآءَتۡهُمُ ٱلۡبَيِّنَةُ ﴿4﴾

Celor cărora le-a fost dată Cartea nu s-au despărţit decât după ce le-a venit dovada.

98:5

وَمَآ أُمِرُوٓاْ إِلَّا لِيَعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مُخۡلِصِينَ لَهُ ٱلدِّينَ حُنَفَآءَ وَيُقِيمُواْ ٱلصَّلَوٰةَ وَيُؤۡتُواْ ٱلزَّكَوٰةَۚ وَذَٰلِكَ دِينُ ٱلۡقَيِّمَةِ ﴿5﴾

Nu li s-a poruncit decât să se închine lui Dumnezeu, curaţi Lui în credinţă, precum credincioşii dintâi, să-şi facă rugăciunea şi să dea milostenie. Aceasta este Legea cea Dreaptă.

98:6

إِنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ مِنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَٰبِ وَٱلۡمُشۡرِكِينَ فِي نَارِ جَهَنَّمَ خَٰلِدِينَ فِيهَآۚ أُوْلَـٰٓئِكَ هُمۡ شَرُّ ٱلۡبَرِيَّةِ ﴿6﴾

Cei dintre oamenii Cărtii care tăgăduiesc, precum şi închinătorii la idoli, în focul Gheenei vor veşnici, căci ei sunt tot ce este mai rău pe lume.

98:7

إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَٰتِ أُوْلَـٰٓئِكَ هُمۡ خَيۡرُ ٱلۡبَرِيَّةِ ﴿7﴾

Cei care cred şi săvârşesc fapte bune, ei sunt tot ce este mai bun pe lume.

98:8

جَزَآؤُهُمۡ عِندَ رَبِّهِمۡ جَنَّـٰتُ عَدۡنٖ تَجۡرِي مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَٰرُ خَٰلِدِينَ فِيهَآ أَبَدٗاۖ رَّضِيَ ٱللَّهُ عَنۡهُمۡ وَرَضُواْ عَنۡهُۚ ذَٰلِكَ لِمَنۡ خَشِيَ رَبَّهُۥ ﴿8﴾

Ei vor avea, drept răsplată, de la Domnul lor, grădinile Edenului pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Dumnezeu este mulţumit de ei, iar ei sunt mulţumiţi de El. Aşa va fi pentru cel care se teme de Domnul său.

99:1

إِذَا زُلۡزِلَتِ ٱلۡأَرۡضُ زِلۡزَالَهَا ﴿1﴾

Când pământul fi-va zgâlţâit de cutremur,

99:2

وَأَخۡرَجَتِ ٱلۡأَرۡضُ أَثۡقَالَهَا ﴿2﴾

când pământul îşi va arunca afară lăuntrurile sale,

99:3

وَقَالَ ٱلۡإِنسَٰنُ مَا لَهَا ﴿3﴾

se va întreba omul: “Ce s-a întâmplat, oare?!”

99:4

يَوۡمَئِذٖ تُحَدِّثُ أَخۡبَارَهَا ﴿4﴾

În Ziua aceea, el îşi va spune povestea

99:5

بِأَنَّ رَبَّكَ أَوۡحَىٰ لَهَا ﴿5﴾

precum i-a dezvăluit-o Domnul tău.

99:6

يَوۡمَئِذٖ يَصۡدُرُ ٱلنَّاسُ أَشۡتَاتٗا لِّيُرَوۡاْ أَعۡمَٰلَهُمۡ ﴿6﴾

În Ziua aceea, oamenii se vor scula în cete ca faptele să şi le vadă.

99:7

فَمَن يَعۡمَلۡ مِثۡقَالَ ذَرَّةٍ خَيۡرٗا يَرَهُۥ ﴿7﴾

Chiar cât un fir de praf, cine a făcut un bine, îl va vedea.

99:8

وَمَن يَعۡمَلۡ مِثۡقَالَ ذَرَّةٖ شَرّٗا يَرَهُۥ ﴿8﴾

Chiar cât un fir de praf, cine a făcut un rău, îl va vedea.

100:1

وَٱلۡعَٰدِيَٰتِ ضَبۡحٗا ﴿1﴾

Pe cei ce galopează sforăitori,

100:2

فَٱلۡمُورِيَٰتِ قَدۡحٗا ﴿2﴾

cei ce scapără scântei,

100:3

فَٱلۡمُغِيرَٰتِ صُبۡحٗا ﴿3﴾

cei ce se năpustesc odată cu zorii,

100:4

فَأَثَرۡنَ بِهِۦ نَقۡعٗا ﴿4﴾

cei ce stârnesc colbul,

100:5

فَوَسَطۡنَ بِهِۦ جَمۡعًا ﴿5﴾

cei ce pătrund în mijlocul gloatei!

100:6

إِنَّ ٱلۡإِنسَٰنَ لِرَبِّهِۦ لَكَنُودٞ ﴿6﴾

Da, omul este nerecunoscător faţă de Domnul său:

100:7

وَإِنَّهُۥ عَلَىٰ ذَٰلِكَ لَشَهِيدٞ ﴿7﴾

Şi el însuşi mărturiseşte aceasta,

100:8

وَإِنَّهُۥ لِحُبِّ ٱلۡخَيۡرِ لَشَدِيدٌ ﴿8﴾

însă aprigă-i este dragostea pentru bunul lumesc.

100:9

أَفَلَا يَعۡلَمُ إِذَا بُعۡثِرَ مَا فِي ٱلۡقُبُورِ ﴿9﴾

Nu ştie el oare că atunci când mormintele-şi vor arunca afară lăuntrurile,

100:10

وَحُصِّلَ مَا فِي ٱلصُّدُورِ ﴿10﴾

iar ceea ce este în piepturi va fi scos la iveală,

100:11

إِنَّ رَبَّهُم بِهِمۡ يَوۡمَئِذٖ لَّخَبِيرُۢ ﴿11﴾

în Ziua aceea, Domnul lor, va avea deplina lor ştiinţă?

101:1

ٱلۡقَارِعَةُ ﴿1﴾

Cea care bate!

101:2

مَا ٱلۡقَارِعَةُ ﴿2﴾

Ce este oare cea care bate!

101:3

وَمَآ أَدۡرَىٰكَ مَا ٱلۡقَارِعَةُ ﴿3﴾

Cum vei şti tu oare ce este cea care bate?

101:4

يَوۡمَ يَكُونُ ٱلنَّاسُ كَٱلۡفَرَاشِ ٱلۡمَبۡثُوثِ ﴿4﴾

Ea va fi Ziua când oamenii vor fi ca fluturii împrăştiaţi,

101:5

وَتَكُونُ ٱلۡجِبَالُ كَٱلۡعِهۡنِ ٱلۡمَنفُوشِ ﴿5﴾

iar munţii precum lâna scărmănaţi.

101:6

فَأَمَّا مَن ثَقُلَتۡ مَوَٰزِينُهُۥ ﴿6﴾

Când cele-i cântărite greu vor atârna,

101:7

فَهُوَ فِي عِيشَةٖ رَّاضِيَةٖ ﴿7﴾

un trai de mulţumire va afla.

101:8

وَأَمَّا مَنۡ خَفَّتۡ مَوَٰزِينُهُۥ ﴿8﴾

Când cele-i cântărite uşor vor atârna,

101:9

فَأُمُّهُۥ هَاوِيَةٞ ﴿9﴾

genunea este maica ce îşi va afla.

101:10

وَمَآ أَدۡرَىٰكَ مَا هِيَهۡ ﴿10﴾

Şi cum o vei cunoaşte, oare?

101:11

نَارٌ حَامِيَةُۢ ﴿11﴾

O vâlvătaie dogorâtoare!

102:1

أَلۡهَىٰكُمُ ٱلتَّكَاثُرُ ﴿1﴾

Mirajul bogăţiei vă ia în stăpânire

102:2

حَتَّىٰ زُرۡتُمُ ٱلۡمَقَابِرَ ﴿2﴾

până când la morminte veţi merge în ospeţie!

102:3

كَلَّا سَوۡفَ تَعۡلَمُونَ ﴿3﴾

Ba nu! Curând veţi afla ştire!

102:4

ثُمَّ كَلَّا سَوۡفَ تَعۡلَمُونَ ﴿4﴾

Şi iarăşi nu! Curând veţi avea ştire!

102:5

كَلَّا لَوۡ تَعۡلَمُونَ عِلۡمَ ٱلۡيَقِينِ ﴿5﴾

De-aţi avea ştirea în chip neîndoios,

102:6

لَتَرَوُنَّ ٱلۡجَحِيمَ ﴿6﴾

aţi vedea Iadul cu prisos.

102:7

ثُمَّ لَتَرَوُنَّهَا عَيۡنَ ٱلۡيَقِينِ ﴿7﴾

L-aţi vedea cu ochiul neîndolielii,

102:8

ثُمَّ لَتُسۡـَٔلُنَّ يَوۡمَئِذٍ عَنِ ٱلنَّعِيمِ ﴿8﴾

în ziua aceea, când veţi fi întrebaţi de-ale plăcerii.

103:1

وَٱلۡعَصۡرِ ﴿1﴾

Pe amiază!

103:2

إِنَّ ٱلۡإِنسَٰنَ لَفِي خُسۡرٍ ﴿2﴾

Omul este sortit pierzaniei!

103:3

إِلَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّـٰلِحَٰتِ وَتَوَاصَوۡاْ بِٱلۡحَقِّ وَتَوَاصَوۡاْ بِٱلصَّبۡرِ ﴿3﴾

Nu şi cei care cred însă, cei care săvârşesc fapte bune, cei care se îndeamnă întru adevăr, cei care se îndeamnă întru răbdare!

104:1

وَيۡلٞ لِّكُلِّ هُمَزَةٖ لُّمَزَةٍ ﴿1﴾

Vai clevetitorului — bârfitorului

104:2

ٱلَّذِي جَمَعَ مَالٗا وَعَدَّدَهُۥ ﴿2﴾

care strânge averi şi le numără!

104:3

يَحۡسَبُ أَنَّ مَالَهُۥٓ أَخۡلَدَهُۥ ﴿3﴾

El crede că averile îi vor da nemurirea!

104:4

كَلَّاۖ لَيُنۢبَذَنَّ فِي ٱلۡحُطَمَةِ ﴿4﴾

Ba nu! El va fi azvârlit în Al-Hutamah!

104:5

وَمَآ أَدۡرَىٰكَ مَا ٱلۡحُطَمَةُ ﴿5﴾

Şi cum vei şti tu oare ce este Al-Hutamah?

104:6

نَارُ ٱللَّهِ ٱلۡمُوقَدَةُ ﴿6﴾

Este focul aprins al lui Dumnezeu,

104:7

ٱلَّتِي تَطَّلِعُ عَلَى ٱلۡأَفۡـِٔدَةِ ﴿7﴾

ce scrutează sufletele,

104:8

إِنَّهَا عَلَيۡهِم مُّؤۡصَدَةٞ ﴿8﴾

boltindu-se asupra lor

104:9

فِي عَمَدٖ مُّمَدَّدَةِۭ ﴿9﴾

pe trâmbe înalte.

105:1

أَلَمۡ تَرَ كَيۡفَ فَعَلَ رَبُّكَ بِأَصۡحَٰبِ ٱلۡفِيلِ ﴿1﴾

Nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu oamenii elefantului?

105:2

أَلَمۡ يَجۡعَلۡ كَيۡدَهُمۡ فِي تَضۡلِيلٖ ﴿2﴾

Oare nu a făcut vicleşugul o rătăcire?

105:3

وَأَرۡسَلَ عَلَيۡهِمۡ طَيۡرًا أَبَابِيلَ ﴿3﴾

Oare nu a trimis asupra lor păsări în stoluri,

105:4

تَرۡمِيهِم بِحِجَارَةٖ مِّن سِجِّيلٖ ﴿4﴾

ce aruncau peste ei pietre din Iad?

105:5

فَجَعَلَهُمۡ كَعَصۡفٖ مَّأۡكُولِۭ ﴿5﴾

Şi astfel i-a făcut aidoma unor paie mâncate.

106:1

لِإِيلَٰفِ قُرَيۡشٍ ﴿1﴾

Pentru învoiala quraişiţilor,

106:2

إِۦلَٰفِهِمۡ رِحۡلَةَ ٱلشِّتَآءِ وَٱلصَّيۡفِ ﴿2﴾

învoiala lor de unire la caravana de iarnă şi de vară,

106:3

فَلۡيَعۡبُدُواْ رَبَّ هَٰذَا ٱلۡبَيۡتِ ﴿3﴾

să se închine Domnului acestui Lăcaş,

106:4

ٱلَّذِيٓ أَطۡعَمَهُم مِّن جُوعٖ وَءَامَنَهُم مِّنۡ خَوۡفِۭ ﴿4﴾

căci El, la foame, i-a hrănit; căci El, la teamă, i-a liniştit!

107:1

أَرَءَيۡتَ ٱلَّذِي يُكَذِّبُ بِٱلدِّينِ ﴿1﴾

L-ai văzut pe cel care socoate Legea minciună?

107:2

فَذَٰلِكَ ٱلَّذِي يَدُعُّ ٱلۡيَتِيمَ ﴿2﴾

El este cel care izgoneşte orfanul,

107:3

وَلَا يَحُضُّ عَلَىٰ طَعَامِ ٱلۡمِسۡكِينِ ﴿3﴾

şi nu lasă să fie hrănit sărmanul.

107:4

فَوَيۡلٞ لِّلۡمُصَلِّينَ ﴿4﴾

Vai acelor rugători

107:5

ٱلَّذِينَ هُمۡ عَن صَلَاتِهِمۡ سَاهُونَ ﴿5﴾

ce în rugăciunea lor stau nepăsători!

107:6

ٱلَّذِينَ هُمۡ يُرَآءُونَ ﴿6﴾

Ei vor să fie cât mai la vedere,

107:7

وَيَمۡنَعُونَ ٱلۡمَاعُونَ ﴿7﴾

însă împiedică ceea ce se cere!

108:1

إِنَّآ أَعۡطَيۡنَٰكَ ٱلۡكَوۡثَرَ ﴿1﴾

Noi ţie ţi-am dăruit belşugul!

108:2

فَصَلِّ لِرَبِّكَ وَٱنۡحَرۡ ﴿2﴾

Tu, roagă-te Domnului tău şi Lui îi jertfeşte,

108:3

إِنَّ شَانِئَكَ هُوَ ٱلۡأَبۡتَرُ ﴿3﴾

şi lipsit de urmaşi va fi cel care te urăşte!

109:1

قُلۡ يَـٰٓأَيُّهَا ٱلۡكَٰفِرُونَ ﴿1﴾

Spune: “O, tăgăduitorilor!

109:2

لَآ أَعۡبُدُ مَا تَعۡبُدُونَ ﴿2﴾

Eu nu mă închin la ceea ce vă închinaţi voi.

109:3

وَلَآ أَنتُمۡ عَٰبِدُونَ مَآ أَعۡبُدُ ﴿3﴾

Nici voi nu sunteţi închinători la ceea ce mă închin eu.

109:4

وَلَآ أَنَا۠ عَابِدٞ مَّا عَبَدتُّمۡ ﴿4﴾

Nici eu nu sunt închinător la ceea ce v-aţi închinat voi.

109:5

وَلَآ أَنتُمۡ عَٰبِدُونَ مَآ أَعۡبُدُ ﴿5﴾

Nici voi nu sunteţi închinători la ceea ce mă închin eu.

109:6

لَكُمۡ دِينُكُمۡ وَلِيَ دِينِ ﴿6﴾

Voi aveţi legea voastră, iar eu am legea mea!”

110:1

إِذَا جَآءَ نَصۡرُ ٱللَّهِ وَٱلۡفَتۡحُ ﴿1﴾

Când va veni ajutorul lui Dumnezeu şi biruinţa

110:2

وَرَأَيۡتَ ٱلنَّاسَ يَدۡخُلُونَ فِي دِينِ ٱللَّهِ أَفۡوَاجٗا ﴿2﴾

şi vei vedea oamenii intrând în Legea lui Dumnezeu cu cetele,

110:3

فَسَبِّحۡ بِحَمۡدِ رَبِّكَ وَٱسۡتَغۡفِرۡهُۚ إِنَّهُۥ كَانَ تَوَّابَۢا ﴿3﴾

atunci preamăreşte-L pe Domnul tău cu laude, căci El este De-căinţă-primitorul!

111:1

تَبَّتۡ يَدَآ أَبِي لَهَبٖ وَتَبَّ ﴿1﴾

Să-i piară mâinile lui Abu-Lahab şi el însuşi să piară!

111:2

مَآ أَغۡنَىٰ عَنۡهُ مَالُهُۥ وَمَا كَسَبَ ﴿2﴾

Să nu-i priască averea-i şi ceea ce a agonisit!

111:3

سَيَصۡلَىٰ نَارٗا ذَاتَ لَهَبٖ ﴿3﴾

Într-un foc cu vâlvătaie fi-va aruncat

111:4

وَٱمۡرَأَتُهُۥ حَمَّالَةَ ٱلۡحَطَبِ ﴿4﴾

dimpreună cu femeia sa, cărătoarea de vreascuri,

111:5

فِي جِيدِهَا حَبۡلٞ مِّن مَّسَدِۭ ﴿5﴾

cu o frânghie din sfoară de curmal legată de gât.

112:1

قُلۡ هُوَ ٱللَّهُ أَحَدٌ ﴿1﴾

Spune: “Unul este Dumnezeu.

112:2

ٱللَّهُ ٱلصَّمَدُ ﴿2﴾

Dumnezeu!.. Absolutul!

112:3

لَمۡ يَلِدۡ وَلَمۡ يُولَدۡ ﴿3﴾

El nu naşte şi nu se naşte,

112:4

وَلَمۡ يَكُن لَّهُۥ كُفُوًا أَحَدُۢ ﴿4﴾

şi nimeni nu-I este asemenea.”

113:1

قُلۡ أَعُوذُ بِرَبِّ ٱلۡفَلَقِ ﴿1﴾

Spune: “Izbăvire caut la Domnul zorilor

113:2

مِن شَرِّ مَا خَلَقَ ﴿2﴾

de răul a ceea ce a creat,

113:3

وَمِن شَرِّ غَاسِقٍ إِذَا وَقَبَ ﴿3﴾

de răul beznei când se lasă,

113:4

وَمِن شَرِّ ٱلنَّفَّـٰثَٰتِ فِي ٱلۡعُقَدِ ﴿4﴾

de răul celor care suflă peste noduri,

113:5

وَمِن شَرِّ حَاسِدٍ إِذَا حَسَدَ ﴿5﴾

de răul pizmaşului când pizmuieşte!”

114:1

قُلۡ أَعُوذُ بِرَبِّ ٱلنَّاسِ ﴿1﴾

Spune: “Izbăvire caut la Domnul oamenilor,

114:2

مَلِكِ ٱلنَّاسِ ﴿2﴾

Regele oamenilor,

114:3

إِلَٰهِ ٱلنَّاسِ ﴿3﴾

Dumnezeul oamenilor,

114:4

مِن شَرِّ ٱلۡوَسۡوَاسِ ٱلۡخَنَّاسِ ﴿4﴾

de răul şoptitorului-furişătorului,

114:5

ٱلَّذِي يُوَسۡوِسُ فِي صُدُورِ ٱلنَّاسِ ﴿5﴾

cel care şopteşte răul în inimile oamenilor,

114:6

مِنَ ٱلۡجِنَّةِ وَٱلنَّاسِ ﴿6﴾

fie el dintre ginni ori dintre oameni!”