وَٱلضُّحَىٰ ﴿١﴾
Pe lumina zilei!
288 Verset · Subiecte · ro
وَٱلضُّحَىٰ ﴿١﴾
Pe lumina zilei!
وَٱلَّيۡلِ إِذَا سَجَىٰ ﴿٢﴾
Pe noaptea ce învăluie pământul!
مَا وَدَّعَكَ رَبُّكَ وَمَا قَلَىٰ ﴿٣﴾
Domnul tău nici nu te-a părăsit şi nici nu te-a urât!
وَلَلۡأٓخِرَةُ خَيۡرٞ لَّكَ مِنَ ٱلۡأُولَىٰ ﴿٤﴾
Pentru tine, mai bună va fi Viaţa de Apoi decât Viaţa de Acum!
وَلَسَوۡفَ يُعۡطِيكَ رَبُّكَ فَتَرۡضَىٰٓ ﴿٥﴾
Din darurile Sale Domnul tău îţi va dărui, iar tu mulţumit vei fi.
أَلَمۡ يَجِدۡكَ يَتِيمٗا فَـَٔاوَىٰ ﴿٦﴾
Nu te-a aflat El orfan şi te-a adăpostit?
وَوَجَدَكَ ضَآلّٗا فَهَدَىٰ ﴿٧﴾
Rătăcitor te-a aflat şi te-a călăuzit?
وَوَجَدَكَ عَآئِلٗا فَأَغۡنَىٰ ﴿٨﴾
Sărac te-a aflat şi te-a îmbogăţit?
فَأَمَّا ٱلۡيَتِيمَ فَلَا تَقۡهَرۡ ﴿٩﴾
Orfanul, tu să nu-l oropseşti!
وَأَمَّا ٱلسَّآئِلَ فَلَا تَنۡهَرۡ ﴿١٠﴾
Cerşetorul, tu să nu-l alungi!
وَأَمَّا بِنِعۡمَةِ رَبِّكَ فَحَدِّثۡ ﴿١١﴾
De harul Domnului tău, necurmat să povesteşti!
وَيۡلٞ لِّكُلِّ هُمَزَةٖ لُّمَزَةٍ ﴿١﴾
Vai clevetitorului — bârfitorului
إِنَّآ أَعۡطَيۡنَٰكَ ٱلۡكَوۡثَرَ ﴿١﴾
Noi ţie ţi-am dăruit belşugul!
فَصَلِّ لِرَبِّكَ وَٱنۡحَرۡ ﴿٢﴾
Tu, roagă-te Domnului tău şi Lui îi jertfeşte,
إِنَّ شَانِئَكَ هُوَ ٱلۡأَبۡتَرُ ﴿٣﴾
şi lipsit de urmaşi va fi cel care te urăşte!
إِذَا جَآءَ نَصۡرُ ٱللَّهِ وَٱلۡفَتۡحُ ﴿١﴾
Când va veni ajutorul lui Dumnezeu şi biruinţa
وَرَأَيۡتَ ٱلنَّاسَ يَدۡخُلُونَ فِي دِينِ ٱللَّهِ أَفۡوَاجٗا ﴿٢﴾
şi vei vedea oamenii intrând în Legea lui Dumnezeu cu cetele,
فَسَبِّحۡ بِحَمۡدِ رَبِّكَ وَٱسۡتَغۡفِرۡهُۚ إِنَّهُۥ كَانَ تَوَّابَۢا ﴿٣﴾
atunci preamăreşte-L pe Domnul tău cu laude, căci El este De-căinţă-primitorul!
تَبَّتۡ يَدَآ أَبِي لَهَبٖ وَتَبَّ ﴿١﴾
Să-i piară mâinile lui Abu-Lahab şi el însuşi să piară!
مَآ أَغۡنَىٰ عَنۡهُ مَالُهُۥ وَمَا كَسَبَ ﴿٢﴾
Să nu-i priască averea-i şi ceea ce a agonisit!
سَيَصۡلَىٰ نَارٗا ذَاتَ لَهَبٖ ﴿٣﴾
Într-un foc cu vâlvătaie fi-va aruncat
وَٱمۡرَأَتُهُۥ حَمَّالَةَ ٱلۡحَطَبِ ﴿٤﴾
dimpreună cu femeia sa, cărătoarea de vreascuri,
فِي جِيدِهَا حَبۡلٞ مِّن مَّسَدِۭ ﴿٥﴾
cu o frânghie din sfoară de curmal legată de gât.
قُلۡ هُوَ ٱللَّهُ أَحَدٌ ﴿١﴾
Spune: “Unul este Dumnezeu.
ٱللَّهُ ٱلصَّمَدُ ﴿٢﴾
Dumnezeu!.. Absolutul!
لَمۡ يَلِدۡ وَلَمۡ يُولَدۡ ﴿٣﴾
El nu naşte şi nu se naşte,
وَلَمۡ يَكُن لَّهُۥ كُفُوًا أَحَدُۢ ﴿٤﴾
şi nimeni nu-I este asemenea.”
قُلۡ أَعُوذُ بِرَبِّ ٱلۡفَلَقِ ﴿١﴾
Spune: “Izbăvire caut la Domnul zorilor
مِن شَرِّ مَا خَلَقَ ﴿٢﴾
de răul a ceea ce a creat,
وَمِن شَرِّ غَاسِقٍ إِذَا وَقَبَ ﴿٣﴾
de răul beznei când se lasă,
وَمِن شَرِّ ٱلنَّفَّـٰثَٰتِ فِي ٱلۡعُقَدِ ﴿٤﴾
de răul celor care suflă peste noduri,
وَمِن شَرِّ حَاسِدٍ إِذَا حَسَدَ ﴿٥﴾
de răul pizmaşului când pizmuieşte!”
قُلۡ أَعُوذُ بِرَبِّ ٱلنَّاسِ ﴿١﴾
Spune: “Izbăvire caut la Domnul oamenilor,
مَلِكِ ٱلنَّاسِ ﴿٢﴾
Regele oamenilor,
إِلَٰهِ ٱلنَّاسِ ﴿٣﴾
Dumnezeul oamenilor,
مِن شَرِّ ٱلۡوَسۡوَاسِ ٱلۡخَنَّاسِ ﴿٤﴾
de răul şoptitorului-furişătorului,
ٱلَّذِي يُوَسۡوِسُ فِي صُدُورِ ٱلنَّاسِ ﴿٥﴾
cel care şopteşte răul în inimile oamenilor,
مِنَ ٱلۡجِنَّةِ وَٱلنَّاسِ ﴿٦﴾
fie el dintre ginni ori dintre oameni!”